Eric Berne a definit o stare a eului ca „un model constant de sentimente şi experienţe direct relaţionat cu un model corespunzător de comportament”.
Avem 3 stări ale eului care corespund cu modele constante, separate şi distincte de sentimente şi comportamente. Aceste 3 stări se numesc: starea Părinte a eului, starea Adult a eului şi starea Copil a eului.
Pentru a le distinge de părinţi, adulţi sau copii reali, stările eului sunt folosite în literatura AT cu prima literă majusculă.
O diagramă simplificată a stărilor eului este prezentată mai jos.
Starea Părinte a eului
Comportamente, gânduri şi sentimente copiate de la părinţi sau figuri parentale
Starea Adult a eului
Comportamente, gânduri şi sentimente direct răspunzătoare de „aici” şi „acum”
Starea Copil a eului
Comportamente, gânduri şi sentimente preluate din copilărie
Starea Părinte a eului este o colecţie de comportamente, gânduri şi sentimente pe care le-am preluat de la „cei care au avut grijă de noi”. Expresia de „cei care au avut grijă de noi” este folosită pentru a arăta că Părintele este preluat nu doar de la părinţi, ci poate include şi atitudinile fraţilor şi surorilor mai mari, bunicilor, profesorilor etc.
Starea Adult a eului este un set de comportamente, gânduri şi sentimente care sunt reacţii directe la „aici” şi „acum”. Termenul Adult nu se referă la vârsta matură. Şi copiii mici au starea Adult a eului.
Starea Copil a eului este o colecţie de comportamente, gânduri şi sentimente, „înregistrări” ale experienţelor din copilărie şi ale modului în care am răspuns la aceste experienţe.