Fiecare dintre noi, în copilărie, concepem o poveste a vieţii pentru propria persoană. Această poveste are un început, un mijloc şi un sfârşit. Schiţa de bază o concepem în primii ani de viaţă, înainte de vârsta la care începem să vorbim. Mai târziu în copilărie adăugăm mai multe detalii acestei povesti. Majoritatea acestora sunt adăugate până la vârsta de 7 ani şi sunt revizuite de-a lungul adolescenţei.
Ca adulţi, de obicei nu mai suntem conştienţi de povestea de viaţă pe care ne-am scris-o pentru noi înşine. Cu toate acestea o trăim ca pe propriul destin. Fără a fi conştienţi de aceasta, ne stabilim modul de viaţă astfel încât să ajungem la finalul pe care l-am decis atunci cand eram copii.
Povestea de viaţă inconştientă este cunoscută în AT sub numele de scenariu de viaţă. Copilul alege un scenariu de viaţă pentru că, în acel moment de viaţă, reprezintă cea mai bună strategie de supravieţuire într-un mediu perceput ca ostil. Ca adulţi, ne justificăm scenariul prin distorsionarea realităţii astfel încât să se încadreze în convingerile noastre despre viaţă. Odată ce acceptăm faptul că în cadrul scenariului simţim siguranţa a ceva ce ne este familiar, ne vine mai uşor să înţelegem de ce, sub stres, preferăm să alegem siguranţa aparentă a lumii pe care o cunoaştem decât să înfruntăm teama de necunoscut.
AT oferă o metodă de demascare a deciziilor din copilărie care formează un scenariu, permiţând procesul de schimbare a unui scenariu de viaţă care afectează în mod negativ dezvoltarea personală.