De la o vârstă fragedă, ne formăm un punct de vedere în ceea ce priveşte valoarea noastră şi a persoanelor din jurul nostru, şi adoptăm o poziţie de viaţă. AT conturează 4 poziţii care descriu deciziile noastre din copilăria timpurie despre propria persoană şi despre cei din jurul nostru:
Poziţia 1: (+ +) Eu sunt OK. Tu eşti OK.
Este o poziţie sănătoasă psihologic. În această poziţie simţim că merităm să fim iubiţi şi acest lucru este valabil şi pentru ceilalţi. Din această poziţie ne putem rezolva problemele în mod constructiv, suntem capabili să acceptăm valoarea şi importanţa celorlalţi şi putem relaţiona asertiv cu ceilalţi, putem avea succes în munca noastră, în relaţiile cu ceilalţi şi ne putem îndeplini obiectivele.
Poziţia 2: (+ -) Eu sunt OK. Tu nu eşti OK.
Este poziţia din care îi învinovăţim pe ceilalţi, îi doborâm sau persecutăm pe ceilalţi. În această poziţie avem tendinţa să-i învinovăţim pe ceilalţi pentru problemele noastre şi în mod frecvent ne exprimăm ostilitatea. La suprafaţă s-ar putea să părem că suntem învingători, dar în realitate ne putem simţi OK numai când stabilim că ceilalţi nu sunt OK, prin doborârea celorlalţi. Aceasta poate fi poziţia persoanelor extrem de ambiţioase care trec peste ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile, sau a fanaticilor care argumentează că drumul lor este singurul posibil.
Pozitia 3: (- +) Eu nu sunt OK. Tu eşti OK.
Este poziţia din care ne simţim descurajaţi atunci când ne comparăm cu ceilalţi, ne simţim victimizaţi sau învinşi. Această poziţie duce la retragere, depresie şi, în cazuri grave, la sinucidere.
Pozitia 4: (- -) Eu nu sunt OK. Tu nu eşti OK.
Este poziţia în care simţim că am pierdut interesul faţă de viaţă. Din această poziţie putem simţi că viaţa este inutilă şi, în unele cazuri, putem deveni dependenţi de alcool sau droguri. Putem crede că nu merităm să fim iubiţi şi să simţim că suntem respinşi. De asemenea, din această poziţie îi respingem pe ceilalţi.
Alegerea poziţiei de viaţă în copilarie a fost facută pe baza informaţiilor limitate, disponibile nouă în calitate de copii, şi este posibil să beneficiem de regândirea acestei decizii despre noi şi ceilalţi în sensul de a ne permite nouă înşine să alegem să schimbăm modul în care relaţionăm cu ceilalţi.