Preambul:
De mult timp port în suflet convingerea că fiecare dintre cele 4 domenii de aplicare ale Analizei Tranzacționale pot aduce în felul lor multe beneficii persoanelor, grupurilor și comunităților ce ajung să le cunoască în mod direct.
De-a lungul timpului, în comunitatea AT din România psihoterapia și-a făcut mai puternic prezența, însoțită de sporadice apariții ale Analizei Tranzacționale Organizaționale.
Recent, domeniul AT-Educațional a început să prindă rădăcini și în România, prin certificarea pe care Alina Comendant a obținut-o în această sferă.
Una dintre profesiile mele pe care le practic ține de sistemul educațional. Aceasta face să îmi doresc să cunosc mai bine Analiza Tranzacțională aplicată în domeniul educațional și să o fac cunoscută publicului din România. În acest sens, am invitat-o pe Alina Comendant să ne răspundă la câteva întrebări ale căror întrebări ar putea oferi un punct de pornire în creșterea interesului față de AT-E..
Spune-ne câte ceva despre tine și activitatea ta profesională!
Sunt trainer și supervizor, psihoterapeut specialist în Analiză Tranzacțională și am o formare dublă, în pedagogie și psihologie.
Privind în urmă, îmi dau seama cât de mult mi-a marcat această combinație întregul parcurs profesional. Cele două domenii, educația și psihoterapia, au mers mereu împreună, chiar și în perioadele în care nu le numeam astfel.
În prezent locuiesc și lucrez în Olanda, în centrul țării, între Amsterdam și Utrecht, dar lucrez și internațional. Lucrez cu oameni din contexte foarte diferite: români care trăiesc în România, români plecați în alte țări, terapeuți și educatori aflați în formare în Analiză Tranzacțională, dar și școli și institute educaționale.
În paralel, am diferite roluri în comunitatea internațională de Analiză Tranzacțională, printre care cel de Exam Administrator pentru EATA și reviewer pentru Transactional Analysis Journal al ITAA.
În octombrie 2025 am devenit Certified Transactional Analyst în domeniul educațional – CTA-E, iar recent am devenit PTSTA-E. Asta înseamnă că pot continua parcursul de formator și supervizor în domeniul educațional, iar formările pe care le ofer în acest domeniu pot fi recunoscute în cadrul parcursului EATA și ITAA.
Ce te-a motivat să practici în domeniul psihoterapiei? Și de ce în domeniul Analizei Tranzacționale aplicate în psihoterapie?
Cred că uneori vocația se arată foarte devreme, înainte să avem cuvintele pentru ea.
În adolescență am avut primul contact cu consilierea școlară, într-un program opțional. Aveam în jur de 14 ani și am fost foarte impresionată de profesorul care îl susținea și, mai ales, de ceea ce se întâmpla în mine în timpul acelor întâlniri. Nu știam atunci ce înseamnă o profesie în domeniul psihoterapiei. Dar am avut sentimentul foarte clar că acolo este ceva ce vreau să fac.
Astăzi mă uit la acel moment cu mai multă înțelegere. Cred că am fost întotdeauna foarte curioasă față de lumea interioară a oamenilor. Probabil că încă din copilărie am dezvoltat o anumită capacitate de a sta lângă experiența celuilalt, de a o conține și de a nu mă grăbi să o repar. Psihoterapia s-a potrivit, într-un fel, foarte firesc cu această parte din mine.
Iar ideea de a merge în profunzime și de a însoți oamenii în procese de schimbare și reparare am simțit-o ca pe ceva mai mare decât o simplă alegere profesională.
Analiza Tranzacțională a apărut foarte devreme în viața mea. Am întâlnit-o în primul an de facultate, când studiam pedagogia. Și una dintre primele întrebări pe care mi le-a deschis a fost: cine este, de fapt, în spatele scenariului meu de viață și cum pot afla mai multe despre asta?
Cred că întrebarea aceea a rămas cu mine.
Îmi place foarte mult felul în care Frederick Buechner definește vocația: “the place where your deep gladness meets the world’s deep need” — locul în care bucuria ta profundă întâlnește nevoia profundă a lumii. Parker Palmer preia această idee în Let Your Life Speak și adaugă ceva care pentru mine este esențial: vocația nu este neapărat un obiectiv pe care ți-l stabilești, ci o voce pe care înveți să o asculți. Cuvântul însuși vine din latinescul vocare, „a chema”.
Palmer vorbește și despre darurile pe care le primim foarte devreme și despre cum, dacă vrem să înțelegem cine suntem, merită să ne uităm înapoi la copilul care eram înainte să învățăm ce se așteaptă lumea de la noi.
Când mă uit eu înapoi, văd o fetiță care se juca de-a învățătoarea. Era jocul meu preferat.
Apoi am făcut facultatea de pedagogie, după care psihologia. De aceea, certificarea în domeniul educațional a fost, într-un fel, o revenire acasă.
Nu am adăugat un domeniu nou la CV. Am recunoscut oficial ceva ce făceam deja, dar acum cu limbajul, rigoarea și responsabilitatea unui analist tranzacțional certificat.
Iar faptul că merg mai departe spre formare și supervizare în educațional are și el legătură cu acea fetiță care se juca de-a învățătoarea. Există în mine ceea ce aș numi “playful educator” — un educator care rămâne curios, viu și dispus să învețe împreună cu ceilalți.
AT este aplicată internațional în patru domenii: psihoterapie, consiliere, organizațional și educațional. Teoria de bază este comună, dar întrebările și contextul diferă.
În psihoterapie lucrăm cu suferința, cu scenariul de viață și cu schimbarea profundă. În domeniul educațional, întrebarea centrală este mai degrabă: Cum putem crea condițiile în care oamenii să învețe, să se dezvolte, să își păstreze vitalitatea și să se simtă împuterniciți?
Asta înseamnă că AT Educațional nu se ocupă doar de elev sau de învățare. Se uită la întreaga dinamică din relația de învățare: elev–profesor, profesor–părinte, formator–participant, lider–echipă, dar și la cultura și structura instituției.
EATA descrie domeniul educațional ca fiind aplicabil în contexte de la preșcolar, școală și universitate, până la educația adulților, educația comunitară, formarea profesională și contexte educaționale formale și non-formale.
De aceea, un analist tranzacțional educațional poate folosi conceptele AT în clasă, în managementul grupului, în relația cu părinții, în formarea profesorilor, în dezvoltarea leadershipului educațional sau în construirea viziunii unei școli. Poate privi, de exemplu, ce se întâmplă cu transferul și contratransferul într-un context de învățare, cum apar desconsiderările, cum se formează alianța educațională sau ce se întâmplă atunci când un grup intră într-un joc psihologic.
O altă întrebare pe care o consider esențială: Ce se întâmplă cu educatorul însuși? Parker Palmer spune foarte simplu: ”We teach who we are.” – predăm cine suntem. Felul în care intrăm într-o sală, felul în care reacționăm la o greșeală, felul în care folosim autoritatea și felul în care ne raportăm la propriile limite intră toate în procesul de învățare.
Pentru mine, educația este, în esență, un spațiu de naștere: de idei noi, de generații noi, de posibilități noi și de regenerare a cunoașterii.
Aș începe cu competențele, pentru că ele spun mai bine decât orice titlu ce înseamnă, de fapt, să fii analist tranzacțional educațional.
În primul rând, este vorba despre relația pe care o construiești. Din poziția ”Eu sunt OK, tu ești OK”, educatorul lucrează cu cei 5 P (Clarke, 1996) — potență, protecție, permisiune, practică și percepție — și creează un cadru în care celălalt poate gândi, întreba, greși și crește.
Apoi vine competența teoretică: să cunoști AT și să poți folosi conceptele ei pentru a înțelege ceea ce se întâmplă în contexte educaționale și în grupuri. Este importantă și competența contractuală: să poți negocia acorduri clare cu cei implicați și să înțelegi că, într-un context educațional, există adesea mai multe părți și mai multe perspective.
În practică, asta înseamnă să poți evalua nevoile unui grup sau ale unei instituții, să construiești intervenții potrivite contextului, să recunoști jocurile psihologice, desconsiderările și invitațiile la simbioză și să poți reflecta asupra efectului propriei intervenții. Iar peste toate acestea sunt atributele personale: practica reflexivă, congruența, conștientizarea propriilor limite, deschiderea către feedback și un simț etic solid.
Parcursul este standardizat internațional de EATA și ITAA. În linii mari, începe cu AT 101 (=cursul introductiv în Analiză Tranzacțională), urmat de un contract de formare cu un supervizor principal și de un parcurs de formare și practică supervizată.
Pentru parcursul internațional CTA, EATA prevede în prezent minimum 600 de ore de formare profesională (dintre care cel puțin 300 de ore de formare specifică TA), 150 de ore de supervizare și 750 de ore de contact profesional (dintre care minimum 500 de ore în care TA este modelul utilizat). Există și 500 de ore suplimentare de dezvoltare profesională, stabilite împreună cu supervizorul principal.
La final urmează examenul CTA, care are o componentă scrisă și una orală. Candidatul trebuie să demonstreze că poate integra teoria, practica, identitatea profesională și capacitatea de reflecție în propriul domeniu de specializare. Pentru cei care doresc să continue către predare și supervizare există apoi parcursul către PTSTA și, ulterior, TSTA.
Legat de aplicabilitatea practică națională: educatorul în formare în AT sau educatorul certificat lucrează cu clienți care pot fi instituții educaționale și toți cei care le deservesc, dar și corporații, departamente de training și dezvoltare, HR etc.
Spre deosebire de AT în psihoterapie, care formează oameni într-o meserie nouă, în care furnizorul de formare de lungă durată se implică ca responsabilitate în fața CPR, formarea în AT Educațional vine să se așeze, adesea, pe o meserie deja existentă — pe vocația și practica profesorului, directorului de școală, inspectorului școlar, consilierului școlar, trainerului din corporație sau a celui care dezvoltă programe de învățare — și, uneori, îmbracă numele de consilier educațional.
Astfel, educatorul certificat își aduce contribuția în sisteme de educație formale și informale, precum și în programe sociale.
Practic, oriunde există o relație de învățare.
În școli și licee, în relația cu clasa, în managementul grupului și în programele de dezvoltare socio-emoțională. În cabinetul consilierului școlar. În educația parentală. În formarea profesorilor, formatorilor și mentorilor. În universități și în pregătirea viitoarelor cadre didactice.
Dar și dincolo de școală.
În organizații, în departamente de Training & Development, HR, Learning & Development sau Talent Development. În programe pentru manageri și lideri. În dezvoltarea celor care fac tranziția către o poziție de conducere. În formarea trainerilor, facilitatorilor și coach-ilor.
Pentru că, dacă ne gândim mai larg, educația nu se termină atunci când ieșim din școală. Învățarea este prezentă peste tot unde oamenii își dezvoltă competențe, își schimbă perspectiva sau încearcă să devină altfel decât au fost.
În România, domeniul AT Educațional este încă tânăr. Comunitatea de psihoterapie este mult mai bine consolidată, în timp ce numărul profesioniștilor certificați în educațional este încă mic. Este, în același timp, un dezavantaj și o oportunitate. Cei care intră acum nu intră într-un domeniu deja construit. Pot contribui la construirea lui.
Cred că primul câștig este că profesorul primește un limbaj pentru ceea ce i se întâmplă. În loc de ”nu știu de ce mă scoate copilul acesta din sărite”, poate ajunge să se întrebe: Ce se întâmplă între noi? Din ce stare a Eului reacționez? Ce invitație primesc? Ce răspuns aleg? Odată ce putem numi ceea ce se întâmplă, apar și opțiuni.
Un alt element important este contractul. În școală există rareori doar două persoane, două părți. Avem profesor, elev, părinte, conducerea școlii și uneori alte servicii sau profesioniști. Fiecare vine cu propriile așteptări. AT lucrează mult cu contractele multilaterale și ne ajută să observăm ce se întâmplă atunci când aceste așteptări nu sunt explicite sau nu sunt negociate cu adevărat.
Apoi, sunt jocurile psihologice. Triunghiul dramatic — Victimă, Persecutor, Salvator — poate apărea în clasă, în cancelarie, în relația cu părinții sau chiar în relația dintre colegi. Profesorul care începe să recunoască aceste dinamici are mai multe șanse să iasă din ele, în loc să le repete la nesfârșit.
Și mai este felul în care oferim recunoaștere. În AT vorbim despre strokes — semnalele de recunoaștere pe care le oferim celuilalt. Felul în care un profesor laudă, corectează, ignoră sau observă un copil contribuie la felul în care acel copil începe să se vadă pe sine.
Dar poate cel mai important lucru este că AT Educațional nu se uită doar la elev. Se uită și la profesor.
Competențele educaționale cer explicit conștientizarea propriilor limite, a limitelor contextului și capacitatea de a reflecta asupra propriei practici. Iar asta este foarte important într-o profesie în care oamenii pot ajunge să creadă că trebuie să salveze fiecare copil.
Știm din cercetare că starea de bine a profesorului este asociată cu experiența școlară a elevilor. O meta-analiză din 2023 de la Universitatea de Vest din Timișoara, care a inclus 26 de studii, a găsit asocieri între bunăstarea eudaimonică a profesorilor și calitatea relațiilor profesor–elev, starea de bine și implicarea elevilor.
Asta înseamnă că bunăstarea profesorului nu este un „lux” și nici o problemă strict personală. Starea lui interioară intră în clasă odată cu el. Un profesor care își înțelege propriul scenariu profesional, propriile limite și propriul impuls de a salva poate avea mai multe șanse să rămână în profesie fără să se piardă pe sine.
AT Educațional nu poate rezolva problemele structurale ale sistemului de educație românesc. Dar poate oferi profesorului o busolă pentru relație — cu elevii, cu ceilalți profesioniști și cu el însuși.
Oferta dedicată strict domeniului educațional este încă limitată. Suntem puțini profesioniști certificați în acest domeniu în regiunea Europei Centrale și de Est.
Tocmai de aceea îmi doresc să contribui la crearea unui parcurs real pentru oamenii care sunt pasionați de educație și vor să meargă mai departe către certificarea AT în acest domeniu. Asta înseamnă să existe formatori certificați, ore de formare relevante, supervizare și, mai ales, o comunitate în care oamenii să poată învăța unii de la alții.
Mi-ar plăcea ca, în timp, să nu mai vorbim despre AT Educațional ca despre o nișă mică, ci despre o parte firească a conversației despre educație în România.
Ce ai vrea să transmiți celor care citesc și sunt curioși de AT Educațional?
Dacă simțiți curiozitate față de ce se întâmplă între oameni într-o sală de curs, într-o echipă sau într-o relație de formare — e deja un semn. AT Educațional nu e doar pentru cei care vor să se certifice, ci pentru toți pasionații de educație și de învățare.
Bibliografie
Berne, E. (1964). Games People Play: The Psychology of Human Relationships. Grove Press.
Buechner, F. (1973). Wishful Thinking: A Theological ABC. Harper & Row.
Clarke, J. I. (1996). The Synergistic Use of Five Transactional Analysis Concepts by Educators. Transactional Analysis Journal, 26(3), 214–219. https://doi.org/10.1177/036215379602600304
European Association for Transactional Analysis (EATA). (2025). EATA Training and Examinations Handbook. European Association for Transactional Analysis.
International Transactional Analysis Association (ITAA). Educational Transactional Analysis – Four Fields of Specialization. International Transactional Analysis Association.
Maricuțoiu, L. P., Pap, Z., Ștefancu, E., Mladenovici, V., Valache, D. G., Popescu, B. D., Ilie, M., & Vîrgă, D. (2023). Is Teachers’ Well-Being Associated with Students’ School Experience? A Meta-Analysis of Cross-Sectional Evidence. Educational Psychology Review, 35, 1. https://doi.org/10.1007/s10648-023-09721-9
Palmer, P. J. (1998). The Courage to Teach: Exploring the Inner Landscape of a Teacher’s Life. Jossey-Bass.
Palmer, P. J. (2000). Let Your Life Speak: Listening for the Voice of Vocation. Jossey-Bass.
Amalia Gabor